Lepsa
În așteptarea revenirii zilelor de toamnă frumoase, mângâiate de razele calde ale soarelui molatec, vă propunem o drumeție pe cărările Munților Vrancei, îmbrăcați în această lună într-o mantie ruginie.
Dacă plecați de dimineață din Focșani, într-o oră și jumătate sunteți la Lepșa, la porțile Cheilor Tișiței, o arie naturală protejată cheie pentru conservarea naturii în zona Carpaților de Curbură. Dacă nu ați ajuns până acum în această zonă, merită cu prisosință să faceți o excursie în acest cadru natural de o frumusețe aparte. Noi am lăsat mașina la intrarea în parc și, echipați corespunzător, de preferință cu bocanci în picioare și îmbrăcați gros, am pornit pe cărarea de munte, săpată adânc în stâncile care atingeau cu vârfurile lor cerul. Cu grijă, am traversat porțiunile stâncoase și am mers pe cărarea ursului, cărarea lupului și cărarea râsului, parcurgând adevărate tuneluri de vegetație, în inima pădurii. Din loc în loc, la marginea drumului, ne-am oprit la panourile informative, unde am aflat câte ceva despre habitatul natural al celor trei sălbăticiuni de prin aceste locuri. Am dat și de câteva urme de urs și de bârlogul lui, special amenajate, dar am avut și surpriza de a descoperi, mai sus, unde o stâncă aproape se prăvălea în apa rece ca gheața a Tișiței, niște urme de capră neagră, care, cel mai probabil, coborâse din înălțimi să se adape.
În dreapta, ne-a însoțit pârâul de munte Tișița, zvârcolindu-se în albia pietroasă. Am aflat, de la ghidul care ne-a însoțit, că în această arie protejată trăiesc unele specii ocrotite de animale, precum vidrele, care își fac culcuș pe malul apei. Am zărit, în frunziș, și o broască, ce luase culoarea frunzelor, dar și un șarpe.
De jur împrejur, maiestoșii munți, stâncile abrupte, tăiate direct în munte, pădurea colorată în roșu, galben și maroniu, scăldată în soarele călduț de toamnă și, mai presus de toate, o liniște adâncă…
Pentru că se făcuse târziu, am decis să facem cale întoarsă, înainte să ajungem la tunelul săpat în stâncă. Am traversat, din nou, pârâul, cu grijă, pe două podețe improvizate, ne-am cățărat pe stâncă și am pășit, în unele porțiuni, pe o cărare îngustă, cu stânca în dreapta și hăul în stânga. După aproape trei ore de drumeție, ne-am întors la poarta rezervației și am pornit către Cascada Putnei, un alt loc care merită văzut și revăzut. Am coborât scările și am dat cu ochii de căderea tumultoasă și înspumată de apă, pe stânci. După asemenea priveliște, meritam un repaus, pe platoul înverzit din apropierea cascadei.
În Lepșa găsiți și locuri de cazare, cu prisosință, la pensiuni, dacă doriți să rămâneți mai mult de o zi și puteți lua și masa la un frumos restaurant-pizzerie din localitate, dacă plimbarea vă face foame. Pe marginea șoselei, femei de la munte vă îmbie să cumpărați caș afumat, în tipar de brad, miere sau dulcețuri de casă.
Și ziua trece așa de repede… soarele este la apus și suntem din nou pe serpentine, în drum spre casă, păstrând în suflet pădurea și crestele munților învăluiți în toamnă.
